Trebuie sa alinam durerea la copil?

Trebuie sa alinam durerea la copil? Trebuie sa alinam durerea la copil?

Chiar daca o lume lipsita de durere pare o utopie, iar realitatea prezenta ne-o confirma, din pacate zi de zi, atunci cand dispunem de mijloacele de a atenua durerile destul de mari pentru a perturba bunastarea copilului si calitatea relatiei sale cu mediul, trebuie sa o facem.

Pe de alta parte, Ia ora actuala se stie ca o durere prea puternica si/sau de prea lunga durara poate avea urmari daunatore asupra organismului si provoca agravari prin efectul de stress. Trebuie de asemenea sa se tina cont de incetinirea recuperarii datorata insomniei si/sau anorexiei datorate fenomenului algic.

La ora actuala este aproape demonstrat ca exista o memorie a durerii de la varsta cea mai frageda, de la primele clipe de viata. O reactie dureroasa exacerbata produsa, de exemplu, la o vaccinare sau o procedura ulterioara poate fi consecinto unui stimul nociceptiv provocat timpuriu, din primele zile de viata (de exemplu circumcizie).

Stim de asemenea ca anumite dureri durabile pot face copilul, asa cum am descris anterior, sa adopte o pozitie de retragere, ca si cand nu ar mai astepto nimic de la anturaj si s-ar abandona suferintei, in ceea ce se numeste atonie psihomotorie. In acest caz copilul nu mai supara pe nimeni, in asa masura incat pare calm, dar el este de fapt in mare pericol daca nu se intervine rapid prin inlaturarea si tratarea fenomenului algic.

Acesta poate juca rolul unui adevarat corp strain psihic provocand perturbari grave intre copil si parintii acestuia, cu riscul de face sa-si piarda increderea in adultul de care este complet dependent.

O anumita forma de violenta institutionala (pasiva sau activa) a ramas operativa un timp suficient de indelungat si subzista inca pe ici pe colo sub acoperirea de ignoranta, pasivitatate si rea credinta, ascunzandu-se dupa paravanul insensibilitatii copiilor mici sau a pericolului medicatiei antalgice, pentru ca intr-o epoca de progres a cunostintelor medicale si de reflexie sa ne situam in sfarsit la inaltimea unui principiu umanitar fundamental care ne impune sa luptam pentru a usura greutatile si suferinta.

In ceea ce priveste problema maltratarii suntem din ce in ce mai informati de catre mass media, care ne prezinta cazuri de copii-martiri, pentru care durerea psihica si/sau fizica este, sau a paine cea de toate zilele.

Trebuie deci sa raminem vigilenti la toate formele de durere, chiar daca ele sunt aplicate sub pretextul ingri jirii si vindecarii.