Trebuie sa acceptam chiar totul in relatiile amoroase?

Preocuparile de acest gen sunt de cele mai multe ori de ordin feminin. Puse in fata acestor practici care le dezgusta sau le socheaza (felatie, raportul anal cel mai adesea), ele nu stiu daca trebuie sa cedeze acestor propuneri, chiar chinuri la care le spun partenerii lor.

 

Argumentul sacrificiului in numele dragostei „Daca m-ai iubi cu adevarat, ai accepta…”, sa-I admitem oare, sau sa-I respingem pentru ca in cadrul unei relatii bazate pe placerea reciproca, el nu isi are rostul?

 

In afara de aceasta, apetitul sexual este cateodata mai mare doar la unul dintre parteneri. Daca barbatul doreste mai des sa faca dragoste decat partenera sa, trebuie aceasta sa I se supuna?

 

Intr-o relatie de dragoste, raportul sexual trebuie sa se produca pentru obtinerea placerii comune. Acest lucru nu trebuie insa sa limiteze experienta unor noi practici sexuale. Aceste noutati ar trebui sa respecte insa dorintele si limitele fiecarui partener. Daca se intampla ca femeia, desi incurajata, sa resimta o prea mare repulsie si nu poate trece la indeplinirea actului respectiv, este preferabil ca partenerii sa se limiteze la acele practici apreciate de amandoi; in caz contrar, ar putea fi grav afectata calitatea relatiilor.

 

In timpul excitatiei sexuale, anumite tabuu-ri se pot sparge, insa daca ele persista, incapatanarea unuia dintre parteneri poate antrena disparitia dorintei sexuale la celalalt… Problema frecventei raporturilor sexuale intr-un cuplu poate deveni si ea un subiect de conflict, dupa cativa ani de viata in comun. In aceasta situatie exista doua cazuri: printr-o buna intelegere (implicita cel mai adesea), cuplul isi gaseste un ritm comun. Insa de cele mai multe ori, barbatul vrea mai mult. Frustrarea pe care el o resimte poate sta la originea tensiunilor in cadrul cuplului, tensiuni aproape intotdeauna greu de suportat.

 

Ce este de facut?

 

In primul rand, nevoile sexuale ale fiecaruia sunt conditionate de:

 

– factori permanenti, cu originea in procesele psihice ale individului;

 

factori imediati, cum ar fi oboseala, grijile, stress-ul, vreo boafa, neintelegeri in cadrul cuplului etc.

 

O buna comunicare in cuplu va permite de cele mai multe ori evitarea unor situatii prea conflictuale.

 

In cazul lipsei de chef, „solicitatorul” poate suscita dorinta celuilalt partener prin crearea unei ambiante erotice, formata din cuvinte tandre si mangaieri. Insa si aceste eforturi se pot dovedi a fi cateodata desarte…

 

Daca femeia cedeaza sub presiune sau constrangere dorintelor libidinale ale partenerului, ea nu va atinge decat extrem de rar orgasmul. Barbatul, la randul sau, poate avea un coit egoist, care poate foarte bine semana cu o masturbare cu corpul partenerei.

 

Daca aceste raporturi de placeri inegale se produc prea des, sexualitatea cuplului va tinde sa se degradeze. Libidoul femeii va scadea. Pentru ea, relatia sexuala nu va mai fi sinonima cu jocul, o placere impartasita in doi. Temandu-se de acum inainte de clipele de comuniune erotica pe care le traise cu intensa placere la inceput, ea nu va mai fi interesata de relatia trupeasca, evitand de acum inainte mangaierile si schimburile de tandrete. In acest moment se produce o fisura in intimitatea cuplului si trebuie avut grija ca ea sa nu se transforme intr-o prapastie de netrecut.

 

Practicile sado–masochiste

 

Provocarea la celalalt a durerilor fizice sau psihologice poate produce excitatia la unele persoane (sadism sexual).

 

Suferinta in propriul corp sau in urma unor atitudini degradante poate, de asemenea, constitui o sursa de excitatie si placere la altii (masochism sexual).

 

Intr-un cuplu, aceste practici nu trebuie sa existe decat daca inclinatiile sexuale ale celor doi parteneri sunt complementare. Vorbirn in acest caz de cuplu sado-masochist. Daca nu exista consimtamant, este vorba despre o agresiune sexuala ce nu poate fi compatibila cu o sexualitate bazata pe schimbul si impartasirea placerii.