Un miros foarte personal
Preotesele din templele lui Eros, ale Afroditei sau ale lui Dionysos erau experte in arta prepararii bauturilor magice de dragoste. Stiinta lor era atat de vestita incat atrageau in sanctuarul lor calatori cu probleme veniti din toate colturile Imperiului. Usturoiul, „care face femeile dragastoase si barbatii virili”, era la baza tuturor retetelor lor, in special din secolul 5 pana in secolul 1 inaintea erei noastre. Usturoiul era spalat cu apa si cu ulei inainte sa fie consumat. A avut intotdeauna o reputatie extraordinara. In papirusul lui Ebers, o carte medicala care dateaza de aproape 4000 de ani, se enunta ca aproximativ 20 de boli se vindecau cu usturoi. Faraonii consumau mult usturoi, ca si sclavii insarcinati sa construiasca piramidele (s-au gasit, de altfel, catei de usturoi fosilizati in necropole).
Atletii greci se indopau cu usturoi proaspat pentru a-si intari muschii. II numeau, totusi, „trandafir puturos”.
Pe parcursul mileniilor, s-a consumat usturoi proaspat sau conservat in otet pentru ingrijirea reumatismelor (aveau dreptate, caci usturoiul contine sulf) si s-a utilizat sucul de usturoi pentru a ingriji infectiile. Usturoiul contine, de asemenea, un element care are mari proprietati antiseptice. (Negii, de exemplu, dispar rapid prin aplicarea de usturoi – sau de ceapa – strivit, acoperit de un pansament care se schimba de 2 ori pe zi.).
Usturoiul este un puternic energizant si un veritabil remediu universal: contine substante care fluidizeaza sangele, provoaca dilatarea vaselor sanguine si duc la scaderea colesterolului. Mirosul usturoiului este, totusi, un motiv de descurajare chiar si pentru cei mai indrazneti, cu atat mai mult cu cat pentru a avea efecte sigure, este preferabil sa fie mancat crud. Mirosul usturoiului poate fi neutralizat prin rontairea a cateva boabe de cafea, de anason verde, de chimen, de cardamom (planta din India) sau a unui fir de patrunjel.
Un detaliu: pasarile de curte hranite cu usturoi, care contine vitaminele A, B, C, PP, oua mai bine. Si un sfat: pentru a evita ca fructele sa se coaca prea repede, puneti catei de usturoi in apropierea acestora.
Ciocolata amaruie: un nor de dorinta
Minunata cacao, „bautura a Marelui Inca”, a facut sa curga multa cerneala de la aparitia ei in Spania. In 1585, cand primele boabe erau debarcate la Cadix, toata lumea s-a grabit sa vada cu ce semana aceasta comoara cu proprietati afrodisiace despre care se vorbea atat. Groaznica deceptie: boabele de cacao erau acre, amare si iuti/picante. Papa Clement al VIII-lea le-a cerut calugaritelor sa prelucreze produsul pentru a-l face comestibil. Acestea i-au adaugat miere, vanilie si smantana, dand nastere, astfel, la ciocolata.
Istoria a considerat-o, pe rand, ca virtuoasa, diabolica, ca indemnand la pacat, ca facand bebelusii negri, ca fiind aperitiv, digestiv, dubioasa… Majoritatea, totusi, ii gasesc proprietati apte de a trezi pasiunile lui Venus. Cercetarile biologice realizate asupra acestui articol de consum lasa sa se creada ca aromele sale, daca nu sunt falsificate cu cafea, prezinta efecte excitante si actioneaza la fel ca aromele de trufa, care farmeca direct centrul mirosului si al emotiei. „Un nor de dorinta se contureaza degraba si impinge indrazneala la zenit, sub alchimia hormonilor si a neurotransmitatorilor eliberati. Sentimentele clocotesc si pun imaginatia in serviciul corpului vrajit.” Cacao contine, de asemenea, elemente care stimuleaza creierul.
Parerea medicilor: Persoanele care se plang de implinire a trupului sa stea linistite. Ciocolata nu contine colesterol, cum se pretinde, deoarece untul de cacao, de origine vegetala, nu contine colesterol. Totul sta in moderatie.
