Prima mamica care nu a cunoscut acest sentiment sa-mi arunce mie in fata primul scutec murdar: pediatrul la care trebuie sa te prezinti din trei in trei saptamani sau la o luna in primele luni ale copilului, este un personaj inspaimantator. Desigur, cu noi nu s-a dezlantuit
inca asa cum se va intampla peste cateva luni in cazul unui copilas care isi va aminti toata vietisoara lui cat de tare a fost maltratat (vaccinuri, consultul cu un stetoscop metalic si rece…). Nu e mai putin adevarat ca un anumit simt al diplomatiei i-a facut pe unii medici de copii sa nu mai poarte faimosul sort alb de tortionar, ci sa arboreze costumul normal de oras. Trebuie insa sa recunoastem: noi suntem cele speriate. Ne apuca tremuratul cand il insfaca pe mititel intr-o mana si-1 flutura prin aer pana la cosuletul din plasa al cantarului. Ni se umplu ochii de lacrimi cand se apropie cu seringa de poponetul fraged si roz ca sa-i faca vaccinul declansator de urlete de protest.
La varsta asta frageda, copilul a si uitat atunci cand il imbraci dupa consult. Nu insa si noi, mamicile. Ne simtim ca niste scolarite in fata acestui medic care ne pune intrebari si fara sa-si dea seama, ne cam acuza. Bebelusul nu a prea luat in greutate in ultimele trei saptamani: oare din cauza laptelui meu care nu este suficient de hranitor? Are nasucul cam infundat: 1-am invelit eu oare destul de bine cand 1-am scos afara, ieri dupa masa? Haide, spune-o pe a dreapta, doctore: sunt sau nu o mama buna? Insa pediatrul, un tip rational, nu intra in asemenea discutii. „Aveti un bebelus minunat. Numai ca este putin racit. Sa-i puneti cateva picaturi de ser fiziologic in fiecare nara.” Fericite sunt femeile care nu au copii si nu stiu ce este serul fiziologic: apa sarata. Iar cand il pui in nas, ustura. Amintiti-va de ziva in care ati sarit in mare fara sa va astupati orificiile nazale.