Traditiile pagane
In secolul al patrulea d.Hr.,papa Grigore tuna si fulgera impotriva sarbatorilor exuberante, a dansurilor si a punerii de coroane la porti si se pronunta in favoarea unei sarbatori sublime si non-laice.Obiceiul cel mai socant era cel al deghizarii barbatilor in femei sau in animale, sau cel de a umbla goi, atunci cand improvizau comedii scurte cu personaje putine.Biserica a incercat sa interzica orice reprezentare a pieselor de teatru pe timpul cat se sarbatorea Craciunul, pentru a impiedica manifestarea acestui tip de rit.
In Europa de nord si in cea de vest,Biserica s-a aratat mult timp foarte reticenta in a integra traditiile Solstitiului de iarna in sarbatoarea Craciunului si, astfel, obiceiurile de Craciun au devenit din ce in ce mai variate.
Nasterea
Noel provine din latinescul „natalis”, care inseamna zi de nastere.Oricat de surprinzator ar parea, sarbatoarea Craciunului nu a existat la inceputurile crestinismului.Intr-adevar, evangheliile nu precizeaza data nasterii lui Hristos.Anumiti papi au incercat sa plaseze nasterea lui in luna martie sau in aprilie.In 354 papa Liberus a instaurat celebrarea ei pe 25 decembrie.
Hanukka, sarbatoarea luminilor
In secolul al 11-lea i.Hr.,un rege greco-sirian,Antiohus, domnea in Israel.El a profanat templul de la Ierusalim si a vrut sa impuna poporului evreu adorarea divinitatilor grecesti.Iuda Macabeul i-a incitat pe compatriotii sai evrei la revolta si ei au reusit sa-i alunge pe sirieni din Terusalim.
Pentru a sarbatori aceasta recucerire, in luna decembrie, familiile evreiesti aprind in fiecare seara cate o lumanare a candelabrului cu opt brate. Aceste opt flacari reamintesc de o sticluta de ulei varsata in templu de soldatii lui Antiohus, care a ars in mod miraculos opt zile la rand. In timpul sarbatorii Hanukka, copiii evrei primesc cate un titirez marcat cu patru initiale ebraice care inseamna „acolo a fost un mare miracol”.
