Cei mai multi dintre noi nu citesc mai mult de o carte pe an. Pur si simplu cititul nu mai este o prioritate, cand internetul ne ofera deja prea multe ocupatii pentru timpul liber, ca sa mai avem nevoie de altceva. Totusi, se zvonea printre prieteni de un scriitor, George RR Martin, care a scris un roman considerat o capodopera a fictiunii istorice, cu intrigi politice complicate, o portie serioasa de supranatural si personaje de-a dreptul captivante. Eram indragostita de carte inainte sa pun mana pe ea. Vezi si: https://conde.ro/10-cele-mai-vandute-carti/ .
Abia atunci am intrevazut o problema: “Cantec de gheata si foc”, nu era o carte singulara, ci o serie de 7 carti bune, dintre care 2 inca nici nu au aparut. In acel moment am inceput sa am indoieli referitoare la angajamentul meu fara de carte. Incepusem sa imi pun intrebari: “O sa imi placa?”, “Oare cati bani si ce resurse o sa imi manance?” si chiar “O sa am oare timp sa o citesc?”. Faptul ca raspunsul la aceste intrebari este adesea “nu”, reduce mult probabilitatea de a adauga saga pe lista cartilor de citit.
Martin insa, cand a inceput “Cantec de gheata si foc” nu si-a propus sa fie doar un alt scriitor al genului fantasy, care produce volume cu calitate indoielnica pe banda rulanta, ci mai degraba un “game changer”. In 1996, Urzeala Tronurilor aparea pe piata ca o revolutie a genului: o aventura plasata intr-o lume care nu are nimic din universul Tolkenian, imprumutat de 99% din scriitorii de fantasy. Westeros era o lume noua, a oamenilor, impartita in 7 regate, unite sub puterea unui rege, Robert Baratheon, care le-a eliberat de sub domnia de secole a familiei Targaryen.
Aducerea in capitala a lui Ned Stark capetenia regatului Nordic, ca mana dreapta a regelui duce la un asasinat asemanator ca implicatii cu cel al arhiducelui Franz Ferdinand in Sarajevo, inaintea primului razboi mondial. Lovituri de stat, asasinate si comploturi se imprastie treptat pe toata suprafata continentului ca o ciuma, imediat dupa acesta. Simultan apar zvonuri despre un pericol supranatural din Nord: acolo unde cei morti incep sa se ridice, amenintand sa atace zidul gigantic construit in urma cu sute de ani pentru a proteja Westerosul. Pe fundal, vara incepe sa paleasca, intr-o lume in care fiecare anotimp dureaza ani intregi, iar deviza nordicilor rasuna din ce in ce mai amenintatoare: “Vine Iarna”.
In anii care au urmat, Martin a scos pe piata 3 noi volume: “Inclestarea regilor”, “Furtuna sabiilor” si “Festinul ciorilor”. Fiecare la peste 1000 de pagini si fiecare un adevarat deliciu pentru cititori. Lumea devenea tot mai stufoasa, atat de stufoasa incat a fost nevoie de apendici de cateva pagini care sa acopere toate casele si lantul ierarhic. Rareori gaseai cititor care sa nu faca zeci de pauze pentru a rasfoi inainte si inapoi paginile in cautare de raspunsuri, pentru a identifica un loc pe harta sau un nume in apendix.
Ceea ce parea insa cel mai greu de suportat era timpul tot mai lung intre volume. Cartea a 5-a – Dansul Dragonilor era preconizata sa apara in 2007 si a vazut lumina tiparului doar in 2012. Premiera in 2011 a mult indragitului serial realizat de HBO dupa seria “Cantec de gheata si foc”, nu a facut decat sa creasca apetitul cititorilor lui Martin, impreuna cu aducerea unui val noi de impatimiti.
In Dansul dragonilor, personajele par sa isi fi pierdut toate sperantele pe care le aveau cand a inceput lupta pentru putere. Razbucniri militare violente intuneca pamantul ca niste nori densi, iar copii casei Stark, imprastiati si cu inimile intarite, isi pleaca capetele in fata esecului. Cartea sufera de o lipsa mare de coeziune, mai ales pentru ca scena este furata de continentul rival, unde se afla exilati printii Tragaryeni, si factiunile din Nord, care lasa Westerosul fara aparare. Tyrion Lannister castiga in sfarsit, in acest volum, statutul de personaj principal.
Fiecare drama inceputa anterior se intensifica aici cu si mai mare precizie. E o lectura extrem de placuta, care uneori ajunge pana la frustrare. In cate bucati se mai poate rupe povestea pana sa ajunga din nou la o coeziune? De cele mai multe ori insa ramanem complet captivati, cum numai cele mai bune povesti de aventura ne pot tine.
