De acum inainte, universul prietenilor nostri se imparte in doua. Pe de o parte, tinerii parinti ca noi. Pe de alta parte, ceilalti. Cum sa-i explic prietenei mele Ana ca nu pot, chiar nu pot, so insotesc la cumparaturi in dupa-amiaza asta... pentru ca Razvanel doarme, iar eu mai am o multime de rufe de-ale lui de intins la uscat? Cum sa le explic prietenilor nostri fara copii si nepasatori ca noi nu ne mai putem permite niste seri improvizate ca mai inainte? Chiar daca din intamplare, ne mai planificam cate o iesire seara la cinema, ne intoarcem obligatoriu la 12 noaptea. Si o conducem pe fata care sta cu copilul la ea acasa. Sa le spun ca nu ma mai bucur ca inainte de un film, ca mintea mea nu poate urmari actiunea stiind ca neindemanatica aia de fata nu ar sti ce sa faca daca Goguta se pune pe plans... Sunt convinsa ca daca ar fi un fiim cu Brad Pitt la televizor, s-ar face ca nici nu-I aude.
Apoi cei care au copii ca si noi stiu si ei ce inseamna bucuria noptilor albe, colicile sugarilor si primele vaccinuri. Ca duminica dupa masa exista trei variante: parc, parc sau parc. Ca nu se poate fuma in sufragerie. Ca nu te aproprii de un copil mic daca esti racit.
