Sunt cateva lucruri in care cred fara incertitudini, dar cu dovezi adunate din viata mea si a celor din jurul meu. De exemplu, cred ca istoria e proiectia unor indivizi care s-au impus prin personalitatile lor si nu o insiruire de fapte... mai cred ca fiecare dintre noi este un amestec magic intre defecte si calitati si ca fiecare dintre noi este suma tuturor relatiilor trecute si prezente. Pentru alte sfaturi si recomandari despre relatii si cupluri viziteaza abcsex.ro.
Tuturor relatiilor, dar cu precadere suma relatiilor amoroase.
Si nu, nu cred neaparat in adevarul absolut al sintagmei “spune-mi cu cine umbli ca sa-ti spun cine esti”. Putem iubi sau putem fi dependenti de oameni total opusi noua.
Deci, iubim, ne certam, crestem, deprindem, invatam, devenim ceea ce suntem prin prisma partenerilor nostri trecatori sau ceva mai statornici. Dar, pe langa toata agitatia afectiva care ne face bine chiar si atunci cand avem impresia ca ne face rau, platim cu ceea ce numim generic: „bagaj emotional”.
Si nu cred ca o alta metafora ar putea suprinde la fel de bine incarcatura mostenirii cu care ramanem in urma unei despartiri. Fie ca noi suntem cei care alegem sa plecam, fie ca suntem nefericitii parasiti, fie ca este doar o alegere de comun acord (lucida si matura) – ramanem pentru o perioada de timp (mai mare sau mai mica, uneori permanenta) cu o „geanta mare” de resentimente, pareri de rau, amintiri chinuitoare, imagini care se repeta pe banda propriului film, vorbe care te-au facut mai frumos sau cuvinte care te-au daramat la propriu si la figurat.
Ar fi asa de bine daca ai putea lua bagajul asta cu doua maini si l-ai arunca peste un pod cu tot cu sentimentele tale.Ar fi asa de usor, ne-am bucura de prezent si ne-am permite sa visam la viitor. Dar, poate, n-am invata mai nimic. Poate pentru simplitate am plati cu involutie. Cel mai probabil am repeta continuu acelesi greseli si nu am descoperi cine suntem.
Stiu (!)... nu am inteles niciodata de ce in viata totul se plateste, chiar si ceea ce simti ca primesti gratis.
E cu atat mai apasator daca esti, din fire, o persoana ce are nevoie sa se intoarca constant la trecut. Pierzi zile, luni, ani vorbind si raportandu-ne la fostul tau partener, la fostele tale relatii si facand comparatii continue nu reusesti sa-ti gasesti locul nicaieri.
Ati avut vreodata sentimentul ca, de fapt, nu mai traiti, ci doar va raportati la un trecut la care nici macar nu vreti sa va intoarceti? E acel sentiment ca ai ramas incatusat intr-un timp ”x” cu forma de cerc; de fapt bagajul emotional a ramas legat de tine si orice ai face, ii simti respiratia rece in ceafa.
Si nu vei fi niciodata cu adevarat liber daca nu scapi de el greu, dar sigur. Va trebui sa iei fiecare element din interiorul lui si sa-l constientizezi, sa-l simti, sa-l intelegi, sa opresti invatatura din interiorul lui si apoi sa-ti iei „la revedere’ de la el.
Fiecare ritual din viata are un rost al lui bine determinat – ritualul prin care renunti la bagajul emotional te va juta sa traiesti iar cu tine si cu ceilalti.
Cere iertare sau iarta, bucura-te de amintirile frumoase si fa-le pilonii increderii in tine si in iubire. Ramai, macar in gand, prieten cu fostii tai parteneri si aminteste-ti ce norocos esti ca i-ai cunoscut.
Apoi, asuma-ti ca orice poate avea un sfarsit (mai devreme sau mai tarziu) si ca, uneori, sfarsitul este alternativa sanatoasa a unei agonii bolnavicioase.
Constientiza-ti si accepta-si greselile ca parte din menirea ta de a fi om, si nu ca niste pacate ce iti vor aduce pierzania.
Inlocuieste durerea cu siguranta experientei care te face mai special. Iar cand iti vei aminti de trecut, zambeste-i ca unui bun prieten – daca nu ar fi fost, nici tu nu ai fi fost ce esti acum, cu bune si rele.
